de cand am ajuns in Bucuresti...
simt cum , incet incet, nu ma mai simt
simt cum, nesimtit, in minte intra-un gand
un gand ce nu ma lasa sa ma mint,
sunt Eu, un om trist si-amar, de rand.
si simt ca iar nu mai contez, banal
un muritor murdar, neinsemnat si trivial
fara menire, ironic, amuzant final,
fara puteri,cazut din cer, normal
secunde se prabusesc in urma mea, un val
timpul ce trece peste mine e vulgar
ma-nec in el, departe vad un mal,
banal, murdar, vulgar...
ma simt din ce in ce mai prost
si capu', mintea , rau ma doare
aiurea, singur,fara rost,
Zenitul si Nadiru ma asteapta-n zare
mintea mi se-nchide,banal muritor
visele s-au dus, intr-un obscur decor,
iar eu, raman singur si dezgolit
unicul moft, de "a fi", zdrobit.
2 vorbe de duh:
Wise man said just walk this way
To the dawn of the light
The wind will blow into your face
As the years pass you by
Hear this voice from deep inside
Its the call of your heart
Close your eyes and your will find
The passage out of the dark
nu bucurestiul e de vina....
Post a Comment