Saturday, October 20, 2007

00:06 Bună. Dimineaţă?



'Noi fumăm paradisul cu urme de gheară,
Noi fumăm paradisul închişi de afară...'

Wednesday, October 17, 2007

00:05 Muzichia, mai bună ca hipnoza regresivă...

    Ascult un cd foarte vechi delapidat de pe la Teo (el nu cred ca mai are habar de existenţa lui măcar) şi îmi aduc aminte de atâtea, până şi mirosuri şi gusturi. Ţin minte cum mă duceam cu cd-playeru verişoarei mele la şcoală şi asculam melodiile celor de la Nirvana. A urmat bineînţeles şi tricoul cu Nirvana cumpărat de la Shlomow cu 50000 lei (pe vreme aia) şi o coardă de chitară de care nu mai aveam nevoie. Sau cum mă duceam la Liceul BP Haşdeu, la Centru de (in)Excelenţă - Secţia informatică,  numai ca să văd o fată de acolo.  Şi ascultam Iris- Lady in Black. Şi acum mai imi aduc aminte mirosul ăla de rece(era iarnă) şi căştile in urechi. Oricum, după ce i-am spus că o plac, şi nu am primit un răspuns favorabil, nu am mai fost.

    În orice caz, multe amintiri îmi sunt legate de muzichie. Dealtfel probabil de aceea m-am apucat să zdrăngăn la chitară. Uneori pot atribui un cântec fiecărei perioade din viaţa mea, multe din melodiile pe care le atribui erau ascultate în acele vremuri. Şi e interesant, când vreau să mai retrăiesc un pic din magia acelor ani, mă auto iluzionesc ascultând melodiile, şi încercând să fiu iar acolo, atunci.
    Cine ştie ce harababură e prin creierele noastre şi cât de puţin e nevoie ca
să trezească atât de multe.

00:04 Oamenii se întorc, timpul nu...

    Da, oamenii se întorc, timpul nu. Şi au trecut ani, şi viaţa s-a schimbat. Aş da totul să fiu iar în clasa a 10-a, fără griji, fără bani, fericit din orice nimic. Singurele probleme: Petrişan la matematică, diriga la fizică, Podigy la geografie, bani ptr TopT, şi habar nu mai am ce dracului vroiam atunci şi nu aveam. Oricum, totul părea mult mai simplu, nimic nu era prea sus, simţeam ca aveam timp ptr orice, oricine, chiar şi ptr mine. Pe vremea mea...
    Şi prietenii care au fost, 'din 1000 caţi au mai rămas' ? Dar oameni se pot întoarce, timpul nu. Când suntem mici îi auzim mereu pe cei mari cum işi doresc să fie iar copii, şi noi abia aşteptăm să mai creştem, să fim mari să putem sta până târziu la tv. Când însă ajungem şi noi oameni mari , ne dăm seama ce dreptete aveau, şi ne dorim şi noi să fim iar copii, dar timpul nu iartă. Şi încep să apră regrete: cum ar fi fost dacă ar fi fost... Atâtea lucruri nefăcute, atâtea neîncepute, atâtea neterminate, atâtea cuvinte nerostite, atâtea fapte neisprăvite. Şi lipsa griji de mâine. O inconştientă indiferenţă inocentă, atât de mult invidiată acum... Vroiam să creştem ca să facem ce vrem neştiind ca defapt tocmai când eşti copil poţi să faci tot ce vrei.
     Dau 1000 de zile de acum, ptr doar una de atunci, dau 1000 de ore de nesomn de acum, ptr una de somn de atunci.
     Un bun prieten îmi spunea cum şi-a dat seama că 'începem să creştem'. Îi facusem cadou de ziua lui un portofel. Şi asta a fost unul din primele semne ale maturităţii. Astazi portofel, mâine mai multe chei, buletin, acte, telefon, telefoane, carduri. Şi portofelul începea să se facă din ce în ce mai gros, buzunarele din ce în ce mai încărcate. Servieta ia locul ghiozdanului, laptopul locul caietelor cu Spider Man, blog-urile locul oracolelor. ' Nu măi mă trântesc în iarba în faţa blocului, în grădiniţa de 10 metri pătraţi, mă murdăresc şi mai pe seară ma intâlnesc cu Andreea...Da ce, eu mai sunt copil să mă joc cu mingea la poarta care defapt e bara de bătut covoare...' Aş vrea să mai pot să mă murdaresc cum puteam odată, fară să îmi pese de consecinţe, de etichete şi etichetări. Ce simplă şi frumoasă era viaţa, ce frumoasă era...Îţi dau suprizele mele cu BMW dacă îmi dai şi mie dublurile cu motocicletele de la suprizele alea cu Turbo galben...Băi , am vazut o tipă azi, nu jtu cum o cheama sau în ce clasă e, are obrajii umflaţi oleacă, cred ca e la 'i'  sau la 'k' sau 'j'...
     'Vreau să fiu mare' - eu vreau să fiu mic.

Tuesday, October 16, 2007

00:03 Dumb


I think I'm dumb
Or maybe just happy

00:02 Praf.Alb.


I close my eyes,
Only for a moment and the moment's gone
All my dreams,
Pass before my eyes, that curiosity

Dust in the wind, all they
are is dust in the wind

Same old song,
Just a drop of water in an endless sea
All we do,
Crumbles to the ground, though we refuse to see

Dust in the wind, all they
are is dust in the wind

00:01 Bună seara şi noapte bună, eu o să stau treaz.


    Luminile s-au stins, nevăstuicile s-au băgat la somn, dihorul de multă vreme sforăie. Numai Ursul Polar stângaci a rămas să vegheze bunăstarea bârlogului.Ro
    Bulevardu' Panduri doarme asa frumos, e plăcut aici la tine...jos jos....cred că o să îmi iau si eu unul.
    Mi-am pregătit laptele cu ciocolată adusă din import (special edition) şi m-am aşezat comod în faţa tastaturii. Sper că nu o să îi fac botezul, nu prea îmi plac tastele lipicioase. O să mă duc să îmi aduc şi gemul de căpşuni pus bine la rece. Vai, ce mai festin... lapte cu cacao (din import) şi pâine cu gem de căpşuni. Nu ar fi stricat untul pe care nu l-am luat. Evident.
     Din 5 în 5 minute mai survolez lista de messenger deşi observ că nu se întâmplă nimic important. Şi o muscă mă bâzâie, e foarte enervant, cred că pornim o campanie în vederea asasinări ei. Dar nu am nici un ziar să-i fac mormânt din filele lui.
    'A venit, a venit toamna, acoperă-mi inima cu ceva, cu umbra unui copac sau mai bine, mai bine cu umbra ta...'  Dar aprope a venit iarna, un termometru îmi arată afară temperatura de 7 grade celsius. Dropping. Cred că o să micţionez la intrarea in bârlog să îngheţe la noapte şi să alunece mâine dimineaţă toate nevăstuicile p'aici. O să fac poze!

(Vai ce greu e să scrii fulltime cu diacritice. Dar nu mă deranjeaza diacriticile cât faptul ca restul tastelor sunt aiurea: z cu y, !"#¤%&/()=? - cine foloseşte domnilor tasta ¤  în loc de $ ? Dar o să depun un efort să scriu în continuare aşa.)

Monday, October 15, 2007

00:00 Şi s-a facut lumină pe blog...


    După povestea celor doi cai homosexuali, radioul pirat Radio DITCH (aka Radio Şanţ), şi alte gânduri scoase din puţul gandirii, ursul vostru preferat revine înca odată şi din nou, de data aceasta mult mai emancipat, cu un blog. E trendy, e fancy, e cool, se poartă. Bla bla. Iniţial am pornit cu ideea de a-mi face un blog singurel, fără ajutorul vre-unui site de genu, dar e mult mai comod aşa. Şi cum asta a fost primul site de genu (nr: Blogspot) care mi-a venit în minte, am profitat de 2 minute în care legătura mea la internetul nostru cel de toate zilele, oferit cu o generozitate de 11,75$ (fără TVA) de cei de la Zapp, mergea mai bine, şi am creat un cont. Şi restul e istorie...

vad voci