Ascult un cd foarte vechi delapidat de pe la Teo (el nu cred ca mai are habar de existenţa lui măcar) şi îmi aduc aminte de atâtea, până şi mirosuri şi gusturi. Ţin minte cum mă duceam cu cd-playeru verişoarei mele la şcoală şi asculam melodiile celor de la Nirvana. A urmat bineînţeles şi tricoul cu Nirvana cumpărat de la Shlomow cu 50000 lei (pe vreme aia) şi o coardă de chitară de care nu mai aveam nevoie. Sau cum mă duceam la Liceul BP Haşdeu, la Centru de (in)Excelenţă - Secţia informatică, numai ca să văd o fată de acolo. Şi ascultam Iris- Lady in Black. Şi acum mai imi aduc aminte mirosul ăla de rece(era iarnă) şi căştile in urechi. Oricum, după ce i-am spus că o plac, şi nu am primit un răspuns favorabil, nu am mai fost.
În orice caz, multe amintiri îmi sunt legate de muzichie. Dealtfel probabil de aceea m-am apucat să zdrăngăn la chitară. Uneori pot atribui un cântec fiecărei perioade din viaţa mea, multe din melodiile pe care le atribui erau ascultate în acele vremuri. Şi e interesant, când vreau să mai retrăiesc un pic din magia acelor ani, mă auto iluzionesc ascultând melodiile, şi încercând să fiu iar acolo, atunci.
Cine ştie ce harababură e prin creierele noastre şi cât de puţin e nevoie ca
să trezească atât de multe.
0 vorbe de duh:
Post a Comment