
PROLOG: "Stop living your dream, wake up from the real life..."
ACT I
Ma intind pe pat, cu cartile in maini, nu le deschid dar imi place sa le simt. Si sa le miros, mirosul de carte nou, cerneala uscata recent pe foaie, paginile inca lipite intre ele. E placut. Muzica se aude dintr-o boxa hodorogita, o rasnita cazuta dupa birou, iar difuzorul e murdar de praf si de scame, pana si frimituri de paine sunt in el. Sunt pete de vin pe asternuturi, si iar lumina palpaie. Farfuria cu resturi de prajituri sta sa cada de pe pat. Ar fi pacat. Of, si e doar 9 seara si e intuneric afara. O cladire neternimata, fara tencuiala in fata ferestrei mele. Ma deprima cand ii vad caramizile neacoperite de tencuiala, imi par ca venele de sange ale unui trep jupuit. Iar ferestrele, ferestrele fara tocuri de geam, par ca urme de cuie in palme. Cladire trista in oras trist, cu oameni tristi si noapte lunga. Pisica neagra iar imi trece pe la geam, pervaz. Ce stie ea, ce stie ea de mine, ce fac eu, ce vreau eu. Ea vrea mancare. Grasa!In final ea ea libera.Eu?Inchis intre peretii varuiti, iar ferestrele imi sunt 2 tablori decolorate, unu mai urat ca celalat. Vecinul de deasupra merge cu tocuri prin camera, pe parchetul vechi si innegrit de murdarie, e ca un cui ce intra in cap un pic cate un pic, la fiecare pas. Omenii astia merg in tocuri si in casa? E confortabil?
ACT I(bis)
-Are you awake?
-Am i?
-Don't kno'... You look pretty fucked up...And...what..what are ...you were dreaming?
-I...I don't really know. It was like this: i was in a room, a small one. I remember an anoying knock on the ceiling and...then...a cat?
-Where?
-No, in my dream. A fat one.
-A fat cat? Fuck you, man... You...you...ehh fuck!
ACT II
In totdeauna mi-a fost frica de colturi. Ele ranesc si nu le pasa. Defapt, te arunci singur in unghiul lor. Sau pici. Asa ca am incercat toata viata mea sa ma feresc de ele. Poate cel mai greu a fost in scoala , cand toate bancile aveau colturi. Si inferent de locul in banca , statea langa un colt. Asa ca m-am mutat la o scoala unde avau niste banci de 3 locuri ca sa pot sa stau pe locul din mijloc, sa nu stau langa un colt. Dar asa, treceam mereu pe langa un colt, indiferent din ce parte intram in banca. Asa ca m-am mai mutat o data, la o alta scoala care aveau mese semi ovale. Si aceasta avea 2 colturi dar cel putin nu mai erau intreptate spre mine. Si m-am asezat in ultima banca ca sa nu mai am nici o banca indreptata cu colturile spre mine. Asa am putut rezista in scoala. Cand ma scoteau la tabla era greu, ptr ca simteam cum toate colturile bancilor erau indreptate spre mine. Si asa era. Dar inchideam ochii.
A urmat facultatea. Acolo a fost poate si mai greu, amfiteatrele, aule cu randuri si randuri de banci...atatea colturi. Ma duceam doar la cursurile importante, absolut necesare. Dar a trecut si facultatea. Primul job a fost un infern. Lucram la o tipografie, aranjam ptr o revista articolele in pagina. Atatea colturi, nici o curba, atatea unchiuri, nici o linie lina. In camaruta mea, ma simtea claustrofobic intr-o lume de colturi, de care te lovesti mereu. As pune cauciuc pe fiecare din ele, ca cel ptr copii, sa nu se raneasca il el. De ce nu se fac si ptr oameni mari, si noi ne putem lovi. Imaginativa o lume fara colturi, fara unchiuri amenitatoare, fara forme ce vor sa te patrunda, sa te insemneze. Asa ca intr-o zi am pus mana pe un bomfaier si am taiat toate colturile. Am taiat colturile din mese, din scaune, din usi si ferestre, din pereti, grinzi si coloane, cladiri si masini, drumuri si copaci, din pamant si din oameni. O lume fara colturi. Acum putem sa ne luam in brate, nu o sa ne mai lovim in colturile celuilalt.
-...
-?
-E mirobolant, e fantasmagoric, e ... alegoric...e ....e.....banana!
-Am i?
-Don't kno'... You look pretty fucked up...And...what..what are ...you were dreaming?
-I...I don't really know. It was like this: i was in a room, a small one. I remember an anoying knock on the ceiling and...then...a cat?
-Where?
-No, in my dream. A fat one.
-A fat cat? Fuck you, man... You...you...ehh fuck!
ACT II
In totdeauna mi-a fost frica de colturi. Ele ranesc si nu le pasa. Defapt, te arunci singur in unghiul lor. Sau pici. Asa ca am incercat toata viata mea sa ma feresc de ele. Poate cel mai greu a fost in scoala , cand toate bancile aveau colturi. Si inferent de locul in banca , statea langa un colt. Asa ca m-am mutat la o scoala unde avau niste banci de 3 locuri ca sa pot sa stau pe locul din mijloc, sa nu stau langa un colt. Dar asa, treceam mereu pe langa un colt, indiferent din ce parte intram in banca. Asa ca m-am mai mutat o data, la o alta scoala care aveau mese semi ovale. Si aceasta avea 2 colturi dar cel putin nu mai erau intreptate spre mine. Si m-am asezat in ultima banca ca sa nu mai am nici o banca indreptata cu colturile spre mine. Asa am putut rezista in scoala. Cand ma scoteau la tabla era greu, ptr ca simteam cum toate colturile bancilor erau indreptate spre mine. Si asa era. Dar inchideam ochii.
A urmat facultatea. Acolo a fost poate si mai greu, amfiteatrele, aule cu randuri si randuri de banci...atatea colturi. Ma duceam doar la cursurile importante, absolut necesare. Dar a trecut si facultatea. Primul job a fost un infern. Lucram la o tipografie, aranjam ptr o revista articolele in pagina. Atatea colturi, nici o curba, atatea unchiuri, nici o linie lina. In camaruta mea, ma simtea claustrofobic intr-o lume de colturi, de care te lovesti mereu. As pune cauciuc pe fiecare din ele, ca cel ptr copii, sa nu se raneasca il el. De ce nu se fac si ptr oameni mari, si noi ne putem lovi. Imaginativa o lume fara colturi, fara unchiuri amenitatoare, fara forme ce vor sa te patrunda, sa te insemneze. Asa ca intr-o zi am pus mana pe un bomfaier si am taiat toate colturile. Am taiat colturile din mese, din scaune, din usi si ferestre, din pereti, grinzi si coloane, cladiri si masini, drumuri si copaci, din pamant si din oameni. O lume fara colturi. Acum putem sa ne luam in brate, nu o sa ne mai lovim in colturile celuilalt.
ACT II(bis)
-Deci chiar e de cacat ce ai scris, nu are nici un sens, e o tampeni de la un cap la altu', nu are nici o legatura, te caci pe tine atat, sa imi bag pula, ce ai , te crezi eminescu sau ...sau...ala...cu crita, nu, gri, nu....azor.nu.grivei parca, tudor arghezii? Ba ESTI PULA, nu sti nici engleza , asa se scrie mai? Cine e ce e cum?Ce? Ba , mi-am pierdut 4 min din viata ca a iti citesc tie tampenia asta, si nu am ramas cu minic altceva decat ca esti un poponar care sufera dupa nemurirea sufletului in timp ce se scarpina in nas cu o mana si in cur cu alta si apoi le schimba. Oamenii ca tine ar trebui omorati in piata publica ba, spanzurat si porma impuscat. Sa te lege de 2 cai si sa te rupa in bucati si porma sa te puna sa faci curat! Esti zero barat.Un perpendicular pe o paralela cu lumea. Bagami-as pula in blogul tau ca e de cacat, auzi la el, M. si colturi. Cacat cu ochi, asta esti ba pula verde. Internetu e plin de prosti ca tine. Lasa-neeee, lasa-neeee. Hai du-te in pace rahat ambulant ce esti. Ce ai de spus in apararea ta?-And was i in you dream?
-Are you a fat cat?
-No...or, i think i am not.... Am i?
-Just sometimes....
-Ha ha, not funny.
-No intention to be funny!
-Again, not funny!
-I want a coup of tea, do we have any tea left?
-Nope, no tea. And no coffee eather.
-Mhhh. What about hope?
-Hope?
-Ya, hope!
-No, some guy drank it last sunday.
-Mhhh, that sucks...
-Indeed....
-But some....what do you....how do you call it....rats, i forgot....ohhh nevermind.
-Milk?
-It's that white?
-Aaaaaa....YES. Like, milk is white!!! Hello, earth to you!
-Mhhh, no white milk today. Only if u had some blue milk...
ACT III
-No, you suck. Big time!
-Show me how you want me to be....
-No, don't cry, it's not like that. At least you tryed...
-No, no , no , no, this crowd it's killing me.
-Theres no way that you can call back. It's to much
-Yes, we went to far.So loud.
-If you only were more...payed more attencion, heared more, understood more...you lost your chance to save yourself.
-I had the ace of spades in my hand
-And you gave it all away... Where is now your black queen?
-Just some white crazy man, only me...But now everything is so empty...
-But it's to late
-Everytime it's to late.
-You never cared
-We never cared
-I never cared
-TO MUCH
-BUT NOT ENOUGHT
-Are you a fat cat?
-No...or, i think i am not.... Am i?
-Just sometimes....
-Ha ha, not funny.
-No intention to be funny!
-Again, not funny!
-I want a coup of tea, do we have any tea left?
-Nope, no tea. And no coffee eather.
-Mhhh. What about hope?
-Hope?
-Ya, hope!
-No, some guy drank it last sunday.
-Mhhh, that sucks...
-Indeed....
-But some....what do you....how do you call it....rats, i forgot....ohhh nevermind.
-Milk?
-It's that white?
-Aaaaaa....YES. Like, milk is white!!! Hello, earth to you!
-Mhhh, no white milk today. Only if u had some blue milk...
ACT III
O chema M. Da, avea un nume. Viata ei a fost scurta. Dar plina de peripetii. Toate au inceput, cum multe povesti incep, intr-o camera de camin, in dulap. I-am pus o lampa sa aiba in permanenta lumina si un pic de caldura de la ea. Aveam program zilnic de a o hrani, eu sau unul din prieteni. Nu era pretentioasa. Asteptam sa mai creasca sa ne petrecem noptile cu ea. Dar mai trebuia sa cresaca, sa se mai maturizeze. Nimenu nu dorea sa o piarda, asa ca aveam cu totii rabdare. Era evident teama continua ca cineva ar veni in vre-o inspectie si ar gasi-o, in dulap, permanent inchisa, singura, trista. Ar fi fost un caz penal. Asa ca dupa un an ne-am mutat intr-un apartament cu 2 camera pe la periferie. Acolo era viata, in sfarsit temerile de a o gasi cineva au luat sfarsit. Cel mai greu a fost poate sa o mutam. Vai cate emorii am avut atunci. Sa vezi ce greu e sa incerci sa o ascunzi sub o bucata de material textil, o panza ceva...
Oricum, toata povestea nu a durat prea mult, doar 3 luni cand o banala inundatie ne-a pecetlui soarta. Pompierii veniti, impreuna cu jandarmii au spart usa sa ne inchida apa uitat nu stiu de cine deschisa. Si cine stie cum, au dat peste ea, in dulap. Imediat am fost chemati la domiciliu, fara alte explicatii. Am sperat ca nu au gasit-o ptr ca nu au pomenit nimic de ea, dar ne-am inselat. Cum am intrat in camera, am vazut-o langa un politist care ne privea zambind pe sub mustata cu o expresie pe fata de genu: "Ati belit pula baietii mei, 10 ani de parnai cel putin, ce ati facut voi e grav mai copilasi, e foarte grav, pai asa v-au invatat parintii mai, asa or sa fie ei mandrii de voi, derbedeii dracului, in pizda mami voastre ca ptr prosti ca voi, tampitlor, ptr voi trebuie sa ma trezesc eu, sa pierd eu ore de somn ca sa ce ma? Sa vin aici si sa dau de asta in debara la voi, in 'zda mami voastre ca va mananc acum. Imediat la amprentare si fotografiere ca va ia mama dracului. Ati pus-o, ati belit motu puli, cacaciosi mici!" Iar noi? Noi ce mai puteam zice, ce mai puteam face? Iar el: "Santeti liberi sa faceti ce va spun eu!"
Oricum, toata povestea nu a durat prea mult, doar 3 luni cand o banala inundatie ne-a pecetlui soarta. Pompierii veniti, impreuna cu jandarmii au spart usa sa ne inchida apa uitat nu stiu de cine deschisa. Si cine stie cum, au dat peste ea, in dulap. Imediat am fost chemati la domiciliu, fara alte explicatii. Am sperat ca nu au gasit-o ptr ca nu au pomenit nimic de ea, dar ne-am inselat. Cum am intrat in camera, am vazut-o langa un politist care ne privea zambind pe sub mustata cu o expresie pe fata de genu: "Ati belit pula baietii mei, 10 ani de parnai cel putin, ce ati facut voi e grav mai copilasi, e foarte grav, pai asa v-au invatat parintii mai, asa or sa fie ei mandrii de voi, derbedeii dracului, in pizda mami voastre ca ptr prosti ca voi, tampitlor, ptr voi trebuie sa ma trezesc eu, sa pierd eu ore de somn ca sa ce ma? Sa vin aici si sa dau de asta in debara la voi, in 'zda mami voastre ca va mananc acum. Imediat la amprentare si fotografiere ca va ia mama dracului. Ati pus-o, ati belit motu puli, cacaciosi mici!" Iar noi? Noi ce mai puteam zice, ce mai puteam face? Iar el: "Santeti liberi sa faceti ce va spun eu!"
ACT III(bis)
-Now, this sucks.-No, you suck. Big time!
-Show me how you want me to be....
-No, don't cry, it's not like that. At least you tryed...
-No, no , no , no, this crowd it's killing me.
-Theres no way that you can call back. It's to much
-Yes, we went to far.So loud.
-If you only were more...payed more attencion, heared more, understood more...you lost your chance to save yourself.
-I had the ace of spades in my hand
-And you gave it all away... Where is now your black queen?
-Just some white crazy man, only me...But now everything is so empty...
-But it's to late
-Everytime it's to late.
-You never cared
-We never cared
-I never cared
-TO MUCH
-BUT NOT ENOUGHT
Epilog
-...
-?
-E mirobolant, e fantasmagoric, e ... alegoric...e ....e.....banana!

0 vorbe de duh:
Post a Comment