00:33 Th e B IG Thr33

HELLo!
Stiu ca sunt soldatei undeva , undeva in lumea asta, si sunt mici , cam cat pana la genunchiul meu, si toti poarta casti negre de protectie. si se misca sincron, merg la pas , parca scosi din videoclipurile celor de la pink floyd. si punkistu asta din faţa mea nu poate fi unul dintre ei, ptr ca tu, da , tu Andreeeeeei, tu , ai creasta rosie si nu iti incape casca pe cap de ea.gliuc gliuc gliuc.

sunt blocuri comuniste, albe sau gri, dar mai degraba galbuie dar albite de lumina puternica a soarelui, si sunt simetrice, unul langa altul, o expozitie de putere comunista, jos cu capitalisti parca urla. si ma apropii, iar in fata un scoar larg de flori galbene, crizanteme poate. si deobdata se intrerup ele, si se continua, in stanga mea, aceleasi flori , insa de data asta rosii. si pasesc pe ele sa trec inspre blocuri, dar acum intre ele e zapada. oare cum rezista florile pe zapada asta. plec si de aici.

padurea asta verde imi aduce aminte de Crang. alee ingusta, betonata acum 100 de ani, si neingrijita. totul e verde, copacii de un verde asa de crud. cerul nu se vede de ei , doar eu alunec pe el in continuu. iar frunzele care cad, ajung mov si vinete si albastre pe asfalt. si ma mişc in continuu in linie dreapta , dar la fiecare inflexiune a muzicii, drumul incepe sa coteasca ba in stanga, ba in dreapta, dupa ritmul ei. pare haotic dar dezordinea asta e ordonata dupa niste legi stiute doar de ea.si de aici plec.

si asta imi aduce aminte de multe.