Draga Ana,Iti scriu ca sa sti ca sunt bine, sanatos pe patul meu de moarte. La capatai 33 de lumanari imi tin de urat. Da, Ana, iti scriu tie, intaia dintre toate, tu sa primesti prima cuvintele mele cele de pe urma. Tu, Ana, femeie pacatoasa, ce din mar mi-ai dat sa musc. M-ai tuns si m-ai decapitata de-atatea ori. Tu, Ana, femeie ce nu te pot iubi, dar nici sa te ucid nu vreau. Ana, mereu a tuturor, niciodata a mea, unde iti e paru tau blond. Acum cheala imi citesti scrisoarea bolnava ca sa afli ca sunt sanatos. Vai, din cate lanturi ai scapat, tu Ana, cate usi ai rupt ca sa iesi din lumea asta, si sa te duci , unde te-ai dus. Ce e pentru tine-un lacat? Cred ca nimic mai important ca pata de pe rochia ta deja murdara. Respira Ana, respira, fuga abia incepe.
Imi aduc aminte cand eram copii cum ne jucam in praful de pe drum, si ne credeam la mare, pe plaja, pe nisip. Si cum te spalai dupa ploaie in apa adunata in urma de tractor. Mancai corcodusele cazute pe jos. Intai le stergeai pe bluza ce tinea loc si de fusta, bluza mai murdara decat noroiul in sine.
Of, tu , Ana, femeie fara capatai, de mica nu stiai ce vrei. Dar lumea era toata a ta cand te suiai pe casa, te tineai de horn si conduceai vaporul tau imaginar catre cine stie ce lumi noi. Doar mintea ta putea sa le vada, sa le vada misterul si bogatiile, mizeriile si sfarsitul. Ce rau imi pare ca nu am fost al tau ajutor de bord, Ana. Dar vapoarele nu erau si pentru mine.
Inchei aceasta scrisoare, Ana, si iti spun ca te mai astept pe la mine. Iti urez si tie, sanatatea mea. Acum aprinde focul cu scrisoarea asta. Lumina lui sa te-ncalzeasca, femeie cu suflet de piatra.
0 vorbe de duh:
Post a Comment